A venit momentul pentru o decizie în Ucraina

Încă de la începuturile sale și până recent, în Ucraina a avut loc un război asimetric . Acesta a declanșat inovații remarcabile din partea Ucrainei, dar a împiedicat și armata sa să își desfășoare efortul de război cu aceleași opțiuni strategice și avantaje disponibile invadatorului rus. Armamentul defensiv a fost furnizat la începutul războiului și folosit cu mare efect pentru a-i respinge pe ruși de la o mare parte din cuceririle lor teritoriale inițiale.  

Armamentul ofensiv cu capacitate de rază lungă de acțiune pentru țintirea unor amplasamente militare de pe teritoriul rus a fost însă refuzat de teama de a provoca Rusia, chiar dacă acesteia din urmă i s-a permis să acționeze cu impunitate, distrugând infrastructura civilă și instalațiile militare de pe teritoriul ucrainean din aceleași amplasamente sau din propriul spațiu aerian. Problema recuperării teritoriului ocupat de Rusia în Ucraina a fost agravată de lipsa evidentă a sprijinului aerian necesar în contraofensiva Ucrainei, din nou, aparent din același motiv. Strategia escaladării treptate a livrării de armament adecvat pentru a satisface cerințele războiului a fost prost înțeleaptă și a servit doar la prelungirea unui război brutal care a costat un număr substanțial de vieți nevinovate.

Se pare că Occidentul și în special Statele Unite (SUA) au avut impresia că comportamentul Rusiei în război s-a schimbat cumva față de cel din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu s-a întâmplat asta. Toate elementele atribuite în mod normal operațiunilor la scară teroristă sunt evidente în armata rusă - execuții în masă, ignorarea bunăstării civililor, bombardamente fără discernământ, tortură, violuri, răpiri de copii. Aceasta reflectă atât cruzimea înnăscută a Rusiei, cât și o lipsă îngrozitoare de disciplină militară. O soluționare negociată a acestui conflict rămânea, în mintea unora, o posibilitate dacă se evita luarea de măsuri care ar pune capăt acestei nenorociri. Timpul disponibil nu a fost în favoarea Ucrainei, mai ales având în vedere natura brutală a acestui război rusesc.

În realitate, conducerea Rusiei se bucură să opereze într-o „zonă gri” fabricată, în care Occidentul își exprimă în mod deschis îngrijorarea că anumite acțiuni ale sale în Ucraina, oricât de indirecte, ar putea părea să amenințe teritoriul rus, economia și bunăstarea fiscală a acestuia sau să-i diminueze capacitățile de a menține echilibrul militar cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Într-adevăr, rușilor le place să-i amenințe pe ceilalți prin amenințări voalate și, uneori, evidente, de represalii nucleare pentru orice sugestie din partea Occidentului de a se amesteca în ceea ce Kremlinul consideră a fi o preocupare regională privată. Ambiguitatea și ezitarea occidentală creează un spațiu amplu pentru ca Rusia să manevreze și să continue să folosească orice mijloace disponibile pentru a-și comite crimele împotriva umanității.

Escaladarea nucleară poartă cu sine perspectiva unui război mondial care, odată declanșat, s-ar putea dovedi dezastruos pentru toți, astfel încât evitarea unui prag pentru un astfel de rezultat a fost obiectivul . Pentru Vladimir Putin, ceea ce la început părea a fi o „operațiune militară specială” limitată, ușor de gestionat de forța sa militară supradimensionată, s-a transformat rapid într-un dezastru . Pentru Rusia, recurgerea la utilizarea armelor nucleare ar fi o recunoaștere a eșecului său de a purta un război convențional împotriva unui adversar mai mic, chiar și cu sprijin occidental. O astfel de umilință ar fi o amintire a războiului său nefericit din 1904-1905 cu o Japonie mult mai mică, când Rusia țaristă a încercat să preia Manciuria în Orientul Îndepărtat. Țarul Nicolae al II-lea a fost în cele din urmă forțat să negocieze o pace mediată de SUA cu Japonia, după ce o mare parte din aparent formidabila flotă navală baltică a Rusiei a fost scufundată.

Vladimir Putin sau o posibilă dublură a președintelui Rusiei, aflat la al cincilea mandat de șase ani ca lider autocrat, hotărât să-și extindă Federația Rusă prin mijloace ilegitime, pentru a recâștiga ceea ce percepe ca fiind un dar istoric. Credit foto: Pavel L. Foto și video 

Putin recunoscuse că va folosi arme nucleare doar pentru a riposta la un atac nuclear inițial asupra Rusiei sau pentru a răspunde la un eveniment care amenință statalitatea rusă. Cu toate acestea, el a ales să înceapă să-și miște armamentul nuclear ca și cum ar sugera că este pregătit să atace pentru o justificare încă necunoscută. Alții existenți în marginea și mai nebună a camarilei lui Putin, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, ca exemplu, sau propagandiștii media, Serghei Karaganov și Dmitri Trenin, au fost dornici să-și demonstreze bravada caracteristică promovând ideea în continuare, probabil ca șmecheri pentru planul lui Putin de a spori perspectivele. În cele din urmă, tendința lui Putin de a spune una și de a face alta ar trebui luată în considerare - dar numai într-o măsură foarte limitată. Marea necunoscută pentru regimul lui Putin, dincolo de ceea ce ar fi putut fi avertizat în mod privat, rămâne a fi răspunsul final la o astfel de acțiune. Chiar și China ezită în privința escaladării nucleare a Rusiei, deoarece este considerată un factor care facilitează acest război și, prin urmare, supusă condamnării globale. Ceea ce ar însemna acest lucru pentru relațiile sale comerciale globale, printre alte inițiative de cooperare, ar putea fi o altă considerație pe care va trebui să o analizeze pe termen lung.

Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei (2008-2012), prim-ministru (2012-2020) și actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei din 2020, apare adesea amenințând cu represalii nucleare pentru una sau alta încălcare a intereselor rusești de către Occident. Credit foto: Anton Veselov

Cum trebuie perceput acest conflict?  

În cartea sa, „A Conflict of Visions: Ideological Origins of Political Struggles” (William Morrow & Co, 1986), Thomas Sowell, cercetător senior la Hoover Institution, face distincția între viziunile „constrânse” și „neconstrânse” despre cum funcționează lumea. O viziune constrânsă urmărește o rezolvare pașnică prin compromisuri în care prevalează un anumit grad de echitate, în timp ce o viziune neconstrânsă necesită aplicarea unei justiții adecvate pentru a elimina complet conflictul. Economistul Arnold Kling descrie această caracterizare ca fiind diferența în modul în care poate fi privită o anumită societate. Cei cu o viziune constrânsă asupra evenimentelor tind să creadă că o cunoaștere culturală înrădăcinată a unei societăți conține mai multă înțelepciune, spre deosebire de cei cu o viziune neconstrânsă, care cred că soluțiile sunt mai bine obținute prin cunoașterea exprimată de membrii elitei iluminate și morale ai acelei societăți.

Descrisă cândva de Churchill drept „o enigmă, învăluită într-un mister, în interiorul unei enigme”, Rusia este probabil acum mai bine înțeleasă prin suma istoriei sale din secolul XXși primul sfert al secolului XXI.Obișnuită cu regimurile autoritare, în care mass-media și sistemul judiciar sunt în mare măsură subordonate unei puteri guvernamentale extrem de centralizate, societatea rusă, în cea mai mare parte, și-a acceptat soarta și limitele auto-exprimării pentru o securitate percepută împotriva unei amenințări a Occidentului fabricate de Kremlin. Infuzia unui sentiment copleșitor de naționalism, cuplată cu renașterea spiritismului religios istoric al Rusiei de către regimul lui Putin, a devenit substratul pentru mașinăria de propagandă bine stabilită a Kremlinului, care perpetuează tirada sa împotriva Occidentului. Atât de înrădăcinate sunt aceste caracteristici în starea de fapt a societății Rusiei, încât se pare că se aplică atât viziuni „constrânse”, cât și „neconstrânse” asupra conflictului actual. Este necesară aprecierea contextului cultural al Rusiei, la fel cum este nevoie să înțelegem intransigența mentalității autoritare a Kremlinului care pătrunde în societatea rusă și care dorește doar un rezultat foarte specific conflictului.

Vladimir Putin și fostul agent KGB, Patriarhul Kirill, conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse (ROC), adesea văzuți împreună pentru a demonstra loialitatea lui Putin față de ROC ca aspect fundamental al angajamentului său față de o cauză naționalistă creștină și folosiți pentru a câștiga sprijin în rândul rușilor devotați. Fațada oferă acoperire pentru regimul său corupt și numeroasele sale crime împotriva umanității. Credit foto: Kuleshov Oleg

Sentimentul național rusesc, cu nuanța sa spirituală istorică, a fost recrutat în scopul războiului de către un regim malign cu planuri imperiale. Rezultatul a fost că viziunea Rusiei despre sine a devenit ireconciliabilă. Problema cu Rusia în acest context este lipsa de moralitate a conducerii sale. În cele din urmă, Occidentul trebuie să ia o decizie dacă va continua dezacordul său de 80 de ani cu Rusia sau îl va pune capăt printr-o poziție pe câmpul de luptă al Ucrainei. Există două probleme în joc în prezent care ar putea duce cursul acestui război la încheierea sa justă.

Armament și angajament teritorial

Apărarea Ucrainei a fost serios afectată în ultimele luni din cauza lipsei de fonduri pentru furnizarea de muniții, în mare parte o consecință a tergiversării așa-numitei aripi pro-Putin a republicani ai Camerei Reprezentanților. Aceasta a dus la pierderea de teritorii, care trebuie acum recâștigate cu costuri mai mari. Incapacitatea de a riposta eficient folosind muniții străine împotriva instalațiilor militare de pe teritoriul rus a reprezentat un handicap semnificativ în strategia Ucrainei pe tot parcursul războiului și în special în contracararea recentei incursiuni în nord-estul țării.

Dilema a fost parțial remediată atunci când președintele Joe Biden a autorizat lovituri limitate cu arme americane asupra instalațiilor militare rusești situate pe teritoriul rus. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda temerilor că Ucraina distrusese recent stații radar rusești îndepărtate, unele servind drept sisteme de avertizare timpurie a atacurilor nucleare și amenințând astfel echilibrul de putere. Au fost impuse restricții privind profunzimea atacului în interiorul Rusiei, deși se pare că problema este una de discreție, având în vedere locația reală a locurilor de lansare și a centrelor de operațiuni.

Este regretabil că a trecut atât de mult timp înainte de a se lua o astfel de decizie în care acțiunea reciprocă ar fi fost justificată într-o etapă mult mai timpurie a războiului, similară utilizării de către Rusia a unor sisteme de ordine nord-coreene sau iraniene pe teritoriul ucrainean. Finlanda a avansat ideea unor astfel de atacuri de represalii în Rusia în februarie anul acesta, iar la începutul lunii mai, secretarul de externe al Regatului Unit (Regatul Unit), David Cameron, declarase deja că Ucraina are dreptul de a utiliza arme furnizate de Marea Britanie în atacuri transfrontaliere. În total, 14 țări, în acest moment, au cerut ca Ucrainei să i se permită utilizarea activelor sale militare fabricate în străinătate pentru a ataca în interiorul Rusiei.

Lockheed Martin F-16 Fighting Falcon, o aeronavă multirol, pentru orice vreme, care transportă tunul rotativ Vulcan și capabilă să monteze rachete de croazieră sau alte dispozitive pentru misiuni de bombardament. Credit foto: Ali _Cobanoglu

Chestiunea nu este complet încheiată, având în vedere limitările exprese impuse Ucrainei în ceea ce privește utilizarea capacității de atac la distanță lungă, deși secretarul de stat american, Antony Blinken, a lăsat deschisă posibilitatea extinderii razei de acțiune a sistemului său de rachete tactice MGM-140 (ATACMS) în Rusia. De asemenea, mult așteptata sosire a avioanelor de vânătoare americane F-16 furnizate de Olanda, Danemarca, Norvegia și Belgia este iminentă. Modernizarea războiului aerian va oferi nu numai o protecție suplimentară în apărarea aeriană, ci va permite și capacitatea de direcționare a operațiunilor ofensive, pe lângă acoperirea propriilor manevre ofensive ale Ucrainei. La un moment dat, Medvedev și-a reiterat amenințarea nucleară la adresa NATO pentru o astfel de acțiune, dar, în rest, el și alții de același gen nu au alte opțiuni.  

Vehicule aeriene fără pilot (UAV) ucrainene au atacat rafinăria de petrol TANEKO din Nijnekamsk, Republica Tatarstan, Federația Rusă, în aprilie 2024, ca parte a unei strategii de subminare a industriei rusești de export de petrol, considerată principala sa sursă de venituri din război. Numeroase astfel de atacuri au fost raportate pe o mare parte a teritoriului rus, reducând și mai mult veniturile dincolo de cele rezultate din sancțiunile internaționale. Sursa foto: Twitter

Noile capabilități se adaugă la utilizarea deja pe scară largă a armelor aeriene fără pilot fabricate în Ucraina pe teritoriul rus. Acestea au vizat în mare parte instalațiile militare rusești , aerodromurile și convoaiele , precum și instalațiile de producție aferente. Mai recent, rafinăriile de petrol, depozitele și porturile maritime au fost atacate pentru a împiedica exporturile de combustibili fosili ai Rusiei, considerate principala sursă de venit pentru economia sa de război.

Asigurarea lansării precise a munițiilor de către ATACMS, cu o rază de acțiune de peste 290 km, oferă Ucrainei și posibilitatea de a viza orice instalație militară din Crimeea, inclusiv în regiunile sale de coastă. Peninsula a devenit din ce în ce mai izolată, cu ajutorul atacurilor cu drone aeriene și marine, al atacurilor cu rachete de coastă și de sabotaj direct . Capacitatea Rusiei de a aproviziona bazele sale terestre din Crimeea a fost compromisă odată cu pierderea progresivă a capacității de transport de pe continentul rus. Traficul feroviar greu peste podul Kerci a fost împiedicat după ce daunele provocate de atacurile cu rachete și distrugerea platformelor de feribot transcanalul Mânecii și a navelor de debarcare au oprit transportul maritim. Orice încercare de a finaliza conexiunile feroviare terestre prin sud-estul Ucrainei este acum, de asemenea, discutabilă, deoarece acest teritoriu se află cu ușurință în raza de acțiune a ATACMS.

Peninsula Crimeea a fost anexată ilegal de Rusia în 2014. Este considerată de Rusia o posesiune militară strategică. Ucraina a atacat instalații militare, centre de comandă, aerodromuri, stații radar și baze navale pe întreg teritoriul și a epuizat flota rusă a Mării Negre cu mai multe nave de război, nave de debarcare, un submarin și platforme de feribot pentru a o izola. Podul Kerci, la est, leagă Crimeea de Rusia și rămâne o țintă principală pentru distrugere. Credit hartă: Peter Hermes Furian

Sustenabilitate economică

Sancțiunile occidentale s-au înăsprit pentru a descuraja alte mijloace prin care Rusia a continuat să ocolească restricțiile anterioare, în special cele privind exporturile sale de combustibili fosili. Dincolo de aceasta, confiscarea activelor Băncii Centrale a Rusiei (CBR), aflate în prezent în rezervele valutare, a primit o nouă atenție ca mijloc de furnizare de fonduri pentru nevoile imediate ale Ucrainei și pentru reconstrucția sa ulterioară. Congresul SUA a adoptat o legislație care prevede un ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina pe 20 aprilie 2024. Proiectul de lege includea o prevedere care permitea administrației Biden să predea Ucrainei activele CBR în valoare de peste 5 miliarde de dolari, așa cum este stipulat în Legea privind reconstrucția prosperității și oportunităților economice (REPO) pentru ucraineni, introdusă în Senat în iunie 2023. Un raport privind executarea acestei hotărâri urmează să fie trimis Congresului în termen de șase luni.

Fațada Băncii Centrale a Rusiei din Moscova. Activele financiare nete totale în decembrie 2023 se ridicau la peste 850 de miliarde de dolari. Se estimează că 300 de miliarde de dolari sunt blocate în Occident. Credit foto: Mistervlad

Ceea ce rămâne este voința administrației Biden de a duce la bun sfârșit această acțiune. Aceasta dorește să se consulte cu membrii G7 și cu cei 27 de membri ai UE, astfel încât, așa cum spune consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, „să acționăm cu toții împreună”. Cu toate acestea, UE a avansat cu confiscarea profiturilor generate prin investirea propriilor active CBR, a căror mare parte este deținută de depozitarul de valori mobiliare cu sediul la Bruxelles, Euroclear. Dobânda anuală este estimată la 3,3 miliarde de dolari, din care 90% ar fi utilizate pentru achiziționarea de arme și 10% pentru ajutor non-militar, prima plată către Ucraina fiind așteptată în iulie anul acesta. Legalitatea procesului în SUA a fost un subiect de dezbatere de ceva vreme, deși autorități juridice proeminente și economiști din SUA au pledat în favoarea acesteia.

S-a exprimat îngrijorarea că o astfel de mișcare ar putea determina o națiune precum China, un deținător important de obligațiuni ale Trezoreriei SUA, să pună la îndoială înțelepciunea păstrării activelor sale în dolari americani (USD). Mișcarea acestor sume ar putea crea riscuri pentru SUA în cadrul sistemului financiar global. Pe de altă parte, provocarea pentru China, cu propria sa situație, ar fi să își amenințe propria bunăstare financiară reacționând pripit cu o astfel de acțiune. Până în 2023, cea mai mare parte a schimburilor valutare ale Chinei au fost decontate în dolari americani, deși a existat o utilizare treptată crescută a yuanului chinezesc (CNY) atât pentru plățile interne, cât și pentru cele globale din 2010, aparent pentru a reduce dependența sa de dolarul american. Alte națiuni, precum Brazilia și Argentina, au făcut, de asemenea, planuri de a se angaja în utilizarea CNY în tranzacțiile valutare.

Scenariul unui declin rezultat al dominanței dolarului american, care să îi amenințe rezervele și să diminueze puterea sancțiunilor occidentale, este puțin probabil, având în vedere provocările cu care se confruntă încă China - economia sa fragilă, care limitează utilizarea yuanului, oferta reală de yuan impusă la nivel global prin controalele sale stricte de capital și dominația continuă a dolarului american pe bursele externe. Mai mult, majoritatea tranzacțiilor cu yuan au loc în raport cu dolarul american, 50% din rezervele sale valutare fiind aparent alcătuite din dolari americani. Piețele externe emergente s-au confruntat cu deficit de dolar american în Africa, Asia de Sud și America de Sud, forțându-le în schimb să utilizeze yuanul. Această tendință ar putea fi inversată prin luarea de măsuri de către SUA pentru a aborda aceste deficite.

Marea majoritate a națiunilor civilizate este cea care trebuie să judece dacă acțiunile unei singure națiuni au depășit limitele civilității și moralității. Și, procedând astfel, să justifice un răspuns prompt, suficient de sever și cu cheltuieli minime de vieți omenești pentru a-l opri. Amenințarea iminentă a colapsului economic prin continuarea sancțiunilor și prin confiscarea activelor este cu siguranță un astfel de mijloc de a aduce criminalitatea evidentă în fața justiției.

Rezumat

Limitările impuse Ucrainei în utilizarea munițiilor străine pe teritoriul Rusiei pe parcursul acestui război au fost mioape și au demonstrat o lipsă de înțelegere a propriilor limitări ale Rusiei, având în vedere amenințările pe care le-ar fi reprezentat la început. Observarea de către Rusia a acțiunilor administrațiilor americane anterioare în cazul războiului perpetuu din Siria, invaziile rusești din Georgia în 2008 și apoi din Crimeea în 2014 i-au oferit lui Putin încurajarea de care avea nevoie pentru a continua atacul mai obraznic asupra Ucrainei în ansamblu, în 2022. Sprijinul suplimentar acordat Ucrainei pentru muniții a reușit ulterior să ofere o apărare adecvată, dar nu a reușit să-i demonstreze lui Putin ceea ce SUA și Occidentul i-ar fi putut arăta altfel ca fiind o consecință a calculelor sale greșite. Ezitarea în fața unor oameni ca Putin nu este diferită de ceea ce i s-a permis lui Adolf Hitler când a ocupat Renania în 1936, în timp ce Occidentul a stat deoparte și apoi a amenințat cu războiul din cauza problemei Sudeților în 1938, înainte ca Occidentul să negocieze acest lucru doar pentru a cădea în abisul unui război mondial.

Reacția destul de timidă, în circumstanțele actuale, de a permite Ucrainei să utilizeze muniții străine pe zone foarte limitate ale Rusiei, fără a-i permite o anumită discreție în a viza alte situri militare strategice, este din nou o demonstrație a ambivalenței cu care acest război este mediat din exterior. Este clar că Ucraina nu a gestionat acest război cu aceeași lipsă de respect pentru viața civilă și infrastructură ca Rusia. De ce nu există dorința de a-i oferi mijloacele de a se apropia cel puțin de nivelul de forță care urmează să fie folosit împotriva Rusiei, deoarece aceasta din urmă s-a angajat în invazia ilegală a Ucrainei?

De asemenea, trebuie abordată gestionarea consecințelor economice negative pentru Rusia, în special confiscarea tuturor investițiilor străine și a activelor aparținând CBR în SUA, UE și alte țări străine, nu doar a plăților dobânzilor aferente. Există îndoieli cine este singurul autor al acestui război? Nu este nici NATO, nici SUA, așa cum au susținut Putin, trolii săi online și experții occidentali rătăciți. Nu este un regim nazist din Ucraina care a amenințat statalitatea Rusiei. Prejudiciul pe care l-a cauzat Rusia necesită reparații pentru care făptașul trebuie tras la răspundere. Rusia este incapabilă să își asume vina pentru faptele sale greșite, iar singura realitate de aici impune să plătească pentru ele într-un alt mod. Constrângerile legale percepute privind reglementarea financiară internațională nu ar trebui considerate ca având prioritate față de nevoile umanitare în situațiile în care se comite o nedreptate criminală evidentă, mai ales atunci când acțiunile legislative naționale individuale au oferit mijloacele de a se ocupa de această problemă.

După 25 de luni de război, a sosit momentul să acționăm decisiv și să punem capăt conflictului. Cei din Congres care susțin că administrația oferă o „strategie” pentru implicarea SUA în război, să le spunem mai întâi cum se face că, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA a cheltuit trilioane de dolari urmărind un adversar malign, Rusia, în întreaga lume, doar pentru a se trezi pe un câmp de luptă în Ucraina, unde mijloacele de a pune capăt problemei se află în sfârșit în fața lor? Strategia este simplă. Vă rugăm să citiți cele de mai sus.

Drepturi de autor @Kost Elisevich, MD, PhD 2024. Toate drepturile rezervate. Orice reproducere ilegală a acestui conținut va duce la acțiuni legale imediate.