Sunt unul dintre mulții care consideră invazia Rusiei în Ucraina ca o amintire a răului care apare neregulat, dar constant de-a lungul istoriei, adesea condus de regimuri autoritare și alimentat de un puternic sentiment naționalist. Părinții mei au căzut pradă unor astfel de circumstanțe când forțele naziste au invadat vestul Ucrainei în 1941. Mama mea a fost dusă în Germania la sfârșitul adolescenței pentru a lucra la o fermă, iar tatăl meu a intrat în război ca combatant pentru a lupta alături de polonezi în forțele armate britanice. A fost rănit în Italia și în cele din urmă a ajuns în Anglia, unde a întâlnit-o pe mama. Ea intrase într-o tabără de refugiați aliați ca persoană strămutată și fusese adusă în Anglia prin sponsorizare comunitară. Cuplul a ajuns în Canada, unde m-am născut.
Am crescut într-o comunitate ucraineano-canadiană strâns unită, în care majoritatea împărtășea experiențe similare de greutăți și durerea rudelor pierdute. Toți erau legați și de amintirea Marii Foamete, Holodomorul, din anii 1930 impusă de Stalin, când Rusia fura sistematic cereale pentru a-și hrăni orașele și pentru a demonstra jurnaliștilor occidentali, care erau împiedicați să se aventureze în zonele rurale, cât de reușită avusese noua lor ordine socială stabilită. Toți își aminteau de moartea prin foame a milioane de ucraineni și de brutalitatea cu care au fost executate aceste politici. Toți își aminteau de Marea Teroare care a urmat la sfârșitul anilor 1930, când un Stalin paranoic a întreprins procese politice simulate împotriva unor membri ai mediului academic, legislatori, personal militar, avocați și a altor persoane considerate comuniști antistaliniști. Se estimează că 750.000 au fost executați și mulți alții închiși în locuri îndepărtate, puțini s-au întors. Toți erau conștienți de masacrul de la Katyn din 1940, când 22.000 de polonezi, majoritatea ofițeri militari și intelectuali, au fost executați de ofițeri ruși, într-o perioadă în care Stalin formase o alianță cu Hitler înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
De-a lungul anilor mei de formare, îmi amintesc că un ziar săptămânal ucraineno-canadian sosea cu știri despre politicile sovietice referitoare la Ucraina în timpul regimurilor lui Hrușciov, Brejnev, Andropov și alții. A existat o lungă istorie de rusificare îndreptată împotriva Ucrainei, cu bogăția sa de minerale, cereale și industrie, în speranța că uniunea sa cu Rusia ar putea fi consolidată. Politica datează din vremea Rusiei Imperiale și a continuat în timpul erei sovietice, într-un efort de a supune sentimentul naționalist al Ucrainei și de a asigura alinierea sa continuă cu Rusia. În ciuda declarării de independență a Ucrainei și a recunoașterii suveranității sale de către Rusia, dorința de a subjuga Ucraina a continuat.
Asta mă enervează. Așa că aleg să scriu pentru a-mi alătura părerea altora care au fost afectați în mod similar. Scopul meu va fi să abordez direct numeroase aspecte ale acestui conflict și să ofer o perspectivă asupra istoriei și semnificației culturale fundamentale a anumitor evenimente pe măsură ce acestea se desfășoară. Sper că veți rămâne alături de mine.
Kost Elisevich, MD, Ph.D

Drepturi de autor @Kost Elisevich, MD, PhD 2022. Toate drepturile rezervate. Orice reproducere ilegală a acestui conținut va duce la acțiuni legale imediate.