Războiul Rusiei în Ucraina – un adaos pentru iarna care vine

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a intrat în a noua lună de la invazia neprovocată din 24 februarie 2022. Încă de la început, intențiile sale de a teroriza comunitățile și de a distruge infrastructura civilă au fost clarificate, astfel încât conflictul să nu fie doar o incursiune militară limitată și o confruntare între combatanți, ci subjugarea unui popor. Odată cu această strategie a venit o criză umanitară care a devenit bine cunoscută, provocată de strămutarea masivă a civililor în interiorul țării și peste granițele vecine.

Peste 14 milioane de ucraineni au fost strămutați. În octombrie 2022, 7,6 milioane trecuseră granițele țării, dintre care 2,85 milioane se întorseseră în Rusia, unii de frică, iar mulți involuntar. Până la începutul verii, 6,9 milioane fuseseră strămutați în interiorul țării, aproximativ o treime din întreaga populație a națiunii găsindu-se în altă parte decât acasă. Alte 13 milioane nu pot scăpa din cauza lipsei unor rute de transport sigure și trăiesc în circumstanțe amenințătoare. Oficialii ucraineni au indicat că peste 8.000 de copii au fost aduși în Rusia din Ucraina, majoritatea neînsoțiți și plasați spre adopție. Pentru a fi clar, aceasta reprezintă o încălcare a articolului 50 din a patra Convenție de la Geneva din 1949, care interzice schimbarea statutului unui copil, inclusiv a naționalității. Impactul psihologic asupra familiilor ucrainene a devenit emblematic pentru durerea acumulată care s-a abătut asupra acestei națiuni.

Un raport recent al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), datat 2 octombrie 2022, a confirmat 6.114 decese în rândul civililor, inclusiv 390 de copii și, în total, 9.132 de răniți. Aceste estimări sunt, fără îndoială, mult sub cifrele reale. Majoritatea pot fi explicate probabil prin bombardamente fără discriminare cu fragmentație, precum și prin atacuri cu rachete de croazieră și artilerie grea. Există, însă, rapoarte pe scară largă despre atrocități practice comise de armata rusă în locuri familiare precum Bucha, Izium, Lyman, Melitopol și Mariupol. Țintirea recentă la scară largă a infrastructurii civile la distanță va continua să adauge la aceste cifre.

În același timp, a fost vizată infrastructura de asistență medicală a țării – spitale, maternități, unități oncologice, clinici, aziluri de bătrâni, bănci de sânge, centre de tratament pentru dependențe. Până la începutul lunii august, se raportează că 746 de unități medicale au fost avariate, iar alte 123 au fost complet distruse, 50 de membri ai personalului medical fiind răniți și 18 uciși. Monitorizarea efectuată de Organizația Mondială a Sănătății continuă să evalueze criza medicală în creștere.

Frigul iernii care vine va fi accentuat acum de atacurile intenționate ale Rusiei asupra infrastructurii energetice din Ucraina. Temperaturile medii de iarnă din Ucraina variază între -4,8°C și 2°C. Capacitatea de a rezista la privațiunile suplimentare va fi mai dificilă pentru vârstnici, tineri și cei deja dizabilități din cauza unor afecțiuni medicale preexistente. Adunarea unui număr mai mare de persoane în spații compacte, igiena redusă și lipsa alimentelor și a apei vor crește posibilitatea răspândirii bolilor transmisibile, în special în contextul unei strategii de imunizare grav puse la încercare de lipsa facilităților și a distribuției.

Acestea nu sunt caracteristici noi ale războiului purtat de Putin. Ele amintesc puternic de conflictele din Cecenia și Siria și se potrivesc cu brutalitatea Rusiei staliniste, când și-a îndreptat armata, poliția secretă și alți agenți guvernamentali împotriva propriului popor și a celor din statele vecine, rezultând în foamete pe scară largă, execuții în masă și strămutarea unui număr mare de membri ai populației în zone îndepărtate. Ucraina, din nou, a fost o țintă cheie a acestei terori pe parcursul anilor 1930, când zeci de mii de „prizonieri politici” au fost uciși și îngropați în gropi comune. Acestea sunt politicile urii și agendele politice promovate de false pretenții de drepturi formulate de regimurile autoritare. Urmările sunt aceleași - degradarea fizică și psihologică a unui popor care va avea nevoie de ani pentru a se vindeca.

Este un principiu larg acceptat că autorul unei crize umanitare trebuie să fie tras la răspundere pentru repararea rănilor suferite. Aceasta, precum și numeroasele atrocități comise de armata rusă pentru care există suficiente dovezi preliminare, ar argumenta că vinovăția poate fi impusă direct și în întregime regimului rus. Distrugerea intenționată a locuințelor, instituțiilor medicale și lucrărilor publice, inclusiv a instalațiilor energetice, necesită atenție imediată și nu poate fi lăsată pe seama unor deliberări extinse. Materialele, consumabilele și echipamentele aferente trebuie înlocuite, iar capacitatea de a oferi căldură unui popor asediat în iarna care urmează trebuie restabilită. Finanțarea unei astfel de întreprinderi este descurajantă, dar trebuie totuși luată în considerare. Soluția imediată nu este să ne uităm din nou la Occident pentru ajutor, ci să eliberăm fondurile și activele confiscate de la oligarhii ruși care au profitat de asocierea lor cu Putin și l-au sprijinit în războiul său neprovocat împotriva Ucrainei. Justificarea unei astfel de acțiuni pare evidentă, iar importanța unei acțiuni rapide este evidentă. Încă o dată, vine iarna.


Drepturi de autor @Kost Elisevich, MD, PhD 2022. Toate drepturile rezervate. Orice reproducere ilegală a acestui conținut va duce la acțiuni legale imediate.


Lasă un răspuns

Adresa dumneavoastră de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *