O scrisoare către Kamala Harris

Nu există nicio zonă gri aici. Intențiile și conduita lui Vladimir Putin îl identifică pe un criminal de rang acordat celor mai flagranti autori de război și suferință pe care omenirea a reușit să-i regrete încă o dată. Acum, în al treilea an de război în Ucraina, Putin și-a trimis națiunea dezorientată într-o campanie militară ruinoasă care a făcut-o de rușine la nivel global. Această rușine nu rezidă doar în atrocitățile comise de Rusia, care continuă să fie relatate, ci și în revelația că, de fapt, îi lipsește competența de a executa eficient un război. Pe lângă această jenă, Putin a recurs la amenințarea cu intervenția nucleară pentru a se salva de un inamic mult mai mic, nenuclear, care i-a depășit forțele atât pe uscat, cât și pe mare. Toate acestea se întâmplă în contextul unei catastrofe interne iminente, alimentată de o economie de război care nu poate fi susținută.

Odată ce s-a recunoscut că Ucraina, sub conducerea sa, își va menține poziția, Statele Unite (SUA), partenerii săi globali și națiunile libere cu aceleași idei din comunitatea globală au intervenit pentru a ajuta. Acest sprijin a oferit Ucrainei capacitatea de a rezista atacului nejustificat al Rusiei asupra suveranității sale și de a-și desfășura propria apărare fără angajarea forțelor altor națiuni împotriva unui inamic care amenință ordinea internațională actuală. Administrația Biden, în special, a condus acest efort, în ciuda dificultăților reprezentate de o facțiune de membri republicani ai Congresului care s-au angajat într-o poziție izolaționistă prost concepută, care fie apără regimul lui Putin, fie nu reușește cumva să înțeleagă valoarea unei ordini internaționale stabile, conduse de SUA, bazate pe reguli.

Problema acestui război a fost incapacitatea de a-l pune capăt. Mai mulți au privit în mod nerealist diplomația ca o soluție mai imediată, sperând că se poate face un fel de progres odată ce se realizează că războiul costă pur și simplu prea mult. Nu există dovezi care să sugereze că Putin poate fi convins să se retragă fără ca Ucraina să cedeze o mare parte din teritoriul său, o mișcare care i-ar amenința viabilitatea ca națiune. Un astfel de rezultat ar face, de asemenea, problema unei viitoare incursiuni rusești o realitate într-o lume în care garanțiile sunt ușor de oferit, dar rareori respectate. Mai mult, un astfel de câștig pentru Putin i-ar crește reputația în rândul acelor autoritari la nivel global care i-au oferit sprijin de un fel sau altul, dintre care unii nutresc propriile ambiții oportuniste.

Această incapacitate de a încheia eficient războiul Rusiei și de a pune capăt suferinței este atribuibilă inadecvatei luări de decizii tactice a Occidentului în furnizarea armamentului necesar pentru a combate inamicul la momentul potrivit. Sprijinul incremental oferit de administrația Biden și de aliații europeni a dus la rezultatul suboptim obținut în contraofensiva Ucrainei din 2023. Pentru a înrăutăți lucrurile, întârzierea finanțării în Congresul SUA în 2024 a compromis operațiunile defensive ale Ucrainei atunci când rușii au atacat teritoriul său nord-estic. În ciuda acestor eșecuri recunoscute, a apelurilor repetate ale liderilor militari de rang înalt de a acționa mai decisiv și a îngrijorărilor crescânde cu privire la atacurile nediscriminatorii ale Rusiei asupra țintelor și infrastructurii civile, această timiditate a Occidentului a persistat. Abordarea a negat Ucrainei o echivalență reciprocă în purtarea războiului, ceea ce nu a făcut decât să alimenteze agresiunea și amenințările cu represalii ale lui Putin. În timp ce Rusia continuă să folosească armament nord-coreean și iranian asupra locațiilor civile ucrainene, Ucrainei i se interzice să folosească armament american și european asupra infrastructurii militare rusești.

Faptul că Occidentul continuă să ofere Rusiei un avantaj în desfășurarea acestui război este un mister. În afară de un sentiment eronat de frică de a înfrunta retorica beligerantă rusă, există oare dorința de a aștepta sfârșitul unui război prelungit cu un adversar a cărui supraviețuire depinde de un rezultat pe care Occidentul însuși nu îl poate permite? Indiferent dacă Putin rămâne la putere sau este forțat să-și părăsească locul, există dorința de a vedea regimul său mergând mai departe? Și pare o nouă ordine internațională dominată de națiuni conduse de autoritari cu interese egoiste o perspectivă atractivă pentru o lume care se confruntă cu o amenințare climatică semnificativă și o ruină ecologică, pandemii viitoare de amploare și letale, presiuni migratorii transnaționale și o inegalitate tot mai mare a bogăției?

Înfrângerea Rusiei pune capăt îngrijorării imediate a Ucrainei, dar aduce și oportunitatea de a vedea dispariția unui regim eșuat și o altă șansă de a reconfigura conducerea Rusiei de către ruși bine intenționați, care văd cum națiunea lor își recapătă un standard moral ce îi justifică locul în comunitatea globală. Într-un sens mai larg, un astfel de rezultat oferă un avertisment pentru alte regimuri represive care ar putea avea în vedere un comportament ilegal similar.

Drepturi de autor @Kost Elisevich, MD, PhD 2024. Toate drepturile rezervate. Orice reproducere ilegală a acestui conținut va duce la acțiuni legale imediate.