Când retorica umbrește realitățile războiului din Rusia - 
Partea I: Subestimarea

Este ușor de înțeles cum bufoneria americană actuală, manifestată clar la masa negocierilor, ar putea face pe cineva profund cinic față de diplomație, atunci când aceasta este văzută ca fiind orientată spre beneficiul agresorului și al unui negociator , mai degrabă decât al victimei agresiunii și al vecinului său susținător, Europa. Natura acordului propus pentru încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei pare doar să prevină o reluare inevitabilă a ostilității, având în vedere lipsa de fiabilitate istorică a garanțiilor de securitate, în special în ceea ce privește Rusia. Se observă paralele cu recenta eșec a Administrației Trump în ceea ce privește acordurile comerciale cu China , în căutarea nebună a unor înțelegeri în absența unor beneficii pe termen lung mai bine gândite.

Jared Kushner și Steven Witkoff împreună cu trimisul special al Rusiei pentru investiții străine și cooperare economică, Kirill Dmitriev, la Kremlin. Credit foto: kremlin.ru

Evenimentele recente au adus o avalanșă de declarații retorice generale cu privire la circumstanțele acestui război, multe dintre ele lipsite de substanță și cu siguranță lipsite de justificare. Oricât de nesigure ar fi aceste afirmații, din ele se trag concluzii care denaturează realitatea și ghidează discuțiile. Și mai grave sunt fluxurile de dezinformare din societatea noastră care încearcă să influențeze opinia atunci când sunt repetate fie de cei care nu cunosc contextul necesar, fie de cei care pur și simplu fac trolling contra cost, fie de cei care se simt prostește îndreptățiți să își exprime opiniile în mod anonim.

Oricare ar fi cauza (cauzele) principală (principalele) conflictului, nimeni nu poate nega că Rusia a fost cea care a comis invadarea. Pentru Vladimir Putin, nu mai exista nicio altă cale de atac legitimă sau justificată decât să facă ceea ce considera a fi prerogativa sa atunci când a văzut cum Ucraina se îndepărtează de sfera sa de influență. O adevărată Ucraină liberal-democratică, cândva o republică clientă a Uniunii Sovietice, nu putea fi percepută ca punând frenuri asupra puterii executive. Un guvern care să țină cont de voința poporului său ar fi o anomalie nedorită la ușa lui Putin. Mulți ruși consideră domnia lui Putin ca fiind ilegitimă și bazată pe un sistem autoritar electoral. Acest sistem, la rândul său, a creat o cleptocrație din ce în ce mai represivă și coercitivă. Perspectiva unei democrații ucrainene , aliniată cu Uniunea Europeană (UE), ar putea, eventual, să incite sentimentul rusesc într-o direcție similară.

Tema „nazistă” fabricată de Putin ca justificare pentru războiul său, cu pretinsa sa nevoie de a denazifica Ucraina, a fost un concept mult prea stupid pentru a fi valabil mult timp. Tactica „întreruperii NATO” s-a epuizat la scurt timp după ce Finlanda și Suedia s-au alăturat NATO, cu doar răspunsuri retorice discrete din partea Rusiei. Mult așteptata revoluție populară din Ucraina din 2013-2014 a închis ușa pentru Rusia. Aceasta a declarat o cale către o societate democratică orientată spre Occident și o ruptură cu corupția inspirată de Rusia, care i-a poluat sistemul de guvernare în timpul anilor sovietici.

Și acum, o echipă americană de „negociatori” de excepție, ignoranți și pricepuți, pare hotărâtă să readucă Ucraina sub influența Rusiei , accezând cererilor acesteia de teritoriu și negându-i Ucrainei drepturile sale suverane. Putin rămâne hotărât să vadă subjugarea completă și se pregătește să acționeze asupra Europei ca și cum ar fi un fel de plan revanșar pentru a recâștiga controlul pe care l-a avut odinioară Rusia.

„Națiunile mai mari câștigă războaie”                                                                                 
Spre marea dezamăgire a liderilor „națiunilor mari”, istoria a arătat în repetate rânduri cât de incert poate fi rezultatul oricărui conflict, în special atunci când justificările pentru „operațiuni militare speciale” pur și simplu nu sunt plauzibile sau când agresorul se confruntă cu rezistența unei națiuni care luptă pentru dreptul său la existență. Merită adăugat că, atunci când acea națiune este intim familiarizată cu metodele de război ale agresorului și are capacitatea tehnică de a inova noi metode de război, durata și intensitatea conflictului pot crește rapid cu câteva ordine de mărime. Se dovedește că Rusia poate fi într-adevăr coborâtă cu câteva trepte, risipindu-i noțiunea de excepționalism și invincibilitate.

militar, Rusia este departe de a câștiga acest război. Continuă să piardă personal într-un ritm uluitor, sacrificându-și deținuții recrutați din închisori, minorități etnice din Federația Rusă (RF) și o gamă mixtă de luptători străini, toate în scopul epuizării stocului de muniții al adversarului.

Un asediu de 18 luni al orașului Pokrovsk de către forțele ruse l-a lăsat în ruine, dar nu a fost cucerit. Credit foto: Administrația Civilă Militară Regională Donețk

Principala ofensivă terestră rusă s-a concentrat în regiunea Donețk și în special în orașul Pokrovsk, unde a avut loc o bătălie de 18 luni. Acum s-a transformat într-un conflict urban între unitățile de infiltrare rusești și apărătorii ucraineni, pierderile zilnice rusești atingând un vârf de peste 800.Brigada 155 Infanterie Navală de elită a Rusiei a fost semnificativ epuizată și ineficientă din punct de vedere al luptei în acest proces. Până în prezent, afirmațiile rusești privind ocuparea orașului au mai mult de-a face cu fantezii iluzorii, în speranța de a crește moralul trupelor și de a câștiga teren în timpul discuțiilor cu americanii. Rusia a înregistrat progrese în regiunile estice Dnipropetrovsk și Zaporojie, deși mai multe atacuri au fost respinse, iar o serie de sisteme de apărare aeriană au fost distruse recent.

Vedere aeriană a proeminenței Pokrovsk care arată locațiile (cercuri roșii) ale rușilor eliminați de drone în timpul unei manevre de infiltrare. Rușii avansează ca luptători individuali sau în perechi în multe ocazii în aceste abordări. Sursa foto: Robert Magyar

Rusia ocupă 19% din teritoriul ucrainean, câștigând mai puțin de 1% în cursul anului 2025, în detrimentul a 100.000 de morți doar în prima jumătate a anului. De la începutul invaziei, pe 24 februarie 2022, până la mijlocul anului 2025, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) a estimat numărul morților ruși la 250.000, de 15 ori mai mare decât în ​​timpul celor 10 ani de război ai Rusiei în Afganistan. Numărul total al victimelor rusești în Ucraina a depășit 950.000 până la mijlocul anului 2025, deși alte estimări depășesc un milion, potrivit Ministerului Britanic al Apărării. Rapoartele privind pierderile de armament la 1 decembrie 2025 includ 11.387 de tancuri, 23.678 de vehicule blindate de luptă, 34.754 de sisteme de artilerie, 430 de aeronave cu aripi fixe și 347 de elicoptere, printre alte elemente. La aceasta se adaugă pierderea a 28 de nave militare, reprezentând mai mult de o treime din flota rusească de la Marea Neagră. Costul estimat al acestor pierderi se ridică la 1,13 trilioane de dolari. Impactul asupra bugetului federal al Rusiei, cu 38% alocat aparatului său militar și de securitate în următorii trei ani, pare de nesuportat, coroborat cu despăgubirile datorate personalului său militar activ și familiilor militarilor pentru membrii lor decedați. Este cu siguranță dificil de justificat, având în vedere că câștigurile teritoriale din Ucraina nu au depășit 1% în ultimul an.

„Ucraina trebuie să cedeze teritoriu”                                                                 
Pare contraintuitiv ca unei națiuni ocupate să i se spună să cedeze teritoriu unui agresor în urma unei invazii complet nejustificate. Asta pentru că așa este. Într-o lume dreaptă și, prin urmare, ideală, o comunitate globală s-ar asigura că agresorul este forțat să plece și obligat să plătească despăgubiri proporționale cu daunele suferite. Regimul său ar fi, de asemenea, adus în fața justiției, așa cum s-a întâmplat în trecut cu o serie de ocazii similare

De la începutul războiului, ajutorul militar acordat Ucrainei de către SUA a continuat treptat, într-un mod care a întârziat armamentul necesar într-un moment în care ar fi servit cel mai bine la cele mai mari câștiguri teritoriale. Strategia SUA nu a reușit să înțeleagă utilizarea de către Rusia a descurajării amenințărilor ca armă pentru a ține Occidentul în așteptare. Mai mult, au fost impuse restricții privind utilizarea armelor tactice de acțiune pentru atacuri transfrontaliere, limitând capacitatea Ucrainei de a distruge baze strategice de lansare și aerodromuri, depozite militare, depozite de combustibil și instalații de fabricare a armamentului. O astfel de reticență a părut din nou atribuită în mare parte amenințărilor dubioase ale Rusiei de a trece o „linie roșie” și de a escalada conflictul. Ceea ce a rezultat a fost consolidarea câmpului de luptă și un război prelungit inutil.

Teritoriile estice, în special regiunile Luhansk și Donețk, dețin o mare parte din resursele minerale și agricole ale Ucrainei, precum și producția industrială, suficient încât pierderea lor ar amenința supraviețuirea economică a Ucrainei și, prin urmare, capacitatea acesteia de a se recupera după distrugerile provocate de Rusia. Cele două regiuni, numite colectiv Donbas, reprezintă inima industrială a Ucrainei, responsabile pentru 25% din producția sa industrială. De fapt, regiunea Donețk însuși s-a clasat pe locul al doilea în PIB în țară. Bogăția minerală din estul Ucrainei are o valoare estimată de câteva trilioane de dolari , 40% din zăcămintele de minerale ale țării , inclusiv pământuri rare, găsindu-se acolo. Bazinul Dnipro-Donețk, la est de râul Nipru, găzduiește 90% din producția de petrol și gaze a Ucrainei, unde există rezerve estimate de gaze naturale la 900 de miliarde de metri cubi.

Hartă a Ucrainei care arată amplasamentele zăcămintelor minerale critice, dintre care 40% se găsesc în teritoriile estice. Credit hartă: Observatorul Conflictelor și Mediului.

Scara distrugerii și strămutării a milioane de oameni ca urmare a războiului a cauzat o scădere a PIB-ului total al Ucrainei cu peste 30% în primul an. A avut loc o oarecare redresare, cu o creștere estimată a PIB-ului în 2023 de 5,5% și în 2024 de 2,9%, impulsionată de ajutorul internațional. Există o promisiune considerabilă că națiunea are rezistența și rezistența necesare pentru a se redresa dacă i se oferă ajutorul de care are nevoie nu doar pentru a se reconstrui, ci și pentru a se moderniza dincolo de relicvele moștenirii sale sovietice.

Pe 21 februarie 2022, cu câteva zile înainte de invazie, Putin a ales să declare regiunile Luhansk și Donețk drept „Republici Populare Autonome”, recunoscându-le independența față de Ucraina. În 2014, în momentul ostilităților inițiale, populația din această regiune colectivă, Donbasul, era formată din etnici ucraineni. În perioada sovietică, rușii instituiseră o politică culturală de rusificare în regiune, pe care noile republici sub conducere separatistă au promulgat-o apoi printr-o politică de îndoctrinare politică rusească. Impresia Occidentului că estul Ucrainei este pro-rus a provenit din acest lucru și a fost alimentată și mai mult de declarațiile trimisului special al SUA, Steven Witkoff, conform cărora ucrainenii din est sunt vorbitori de limbă rusă, ceea ce implică, prin urmare, că sunt dedicați să fie ruși. În ciuda acestei retorici, ideea că populația din Donbas a ales de fapt să se separe de Ucraina este dezinformată, deoarece doar o treime dintre locuitori au susținut de fapt separatismul pro-rus.

Mișcarea separatistă din Donbas din 2014 a fost susținută de forțele regulate rusești, unități paramilitare și activiști importați, ceea ce a provocat un război civil în regiune. A devenit preludiul invaziei lui Putin din 2022, opt ani mai târziu. În luna mai a acelui an, 82% din populația Donbasului avea o atitudine negativă față de Rusia, iar până în iulie, 81% dorea să se alăture UE, în timp ce 71% apreciau ideea de a deveni parte a NATO.

Locuitorii din estul Ucrainei au fost martori la bombardamentul fără discriminare al infrastructurii civile, provocând peste 53.000 de victime, inclusiv 14.534 de morți până la sfârșitul lunii noiembrie 2025.Aproximativ 20.000 de copii au fost răpiți, deși se teme că numărul real depășește 35.000. Mulți au fost plasați în lagăre de „reeducare” în încercările de a le șterge identitatea ucraineană, iar unii au fost apoi recrutați în armata rusă. Aceste atrocități se adaugă numeroaselor cazuri de tortură, viol și execuție a civililor de către armata rusă în contextul războiului și ar trebui să risipească ideea că locuitorii din estul Ucrainei ar dori să trăiască sub jugul unui alt regim rus represiv și autoritar.

Ucrainenii nu sunt înclinați să renunțe la nicio parte din pământul lor. Poporul lor are un simț clar al națiunii pe care o dorește și libertatea de a o crea după chipul și asemănarea lor pentru viitor, nu una creată pentru ei de un imperialist egoist pe care se întâmplă să-l aibă ca vecin pentru moment.

„O victorie ucraineană este nerealistă.”                                                                    
Este oare? Sau ar trebui să vorbim despre încă un colaps rusesc? Totul pare întotdeauna în regulă în Rusia, până când nu mai este. Secolul trecut servește ca o bună reamintire a înclinației Rusiei pentru colapsul brusc al guvernului. Revoluția și războiul civil rus din 1917 au pus capăt la 300 de ani de guvernare țaristă și au fost urmate, nu chiar 70 de ani mai târziu, de o dezasamblare haotică a Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), care a însoțit prăbușirea economică a regimului său sovietic în 1991. Cât va rezista o cleptocrație a lui Putin după ce a pășit în abisul războiului său cu Ucraina?

Lumea interlopă a nemulțumirii rusești                                                
Revenirea lui Putin pentru un al treilea mandat prezidențial în 2012 a fost întâmpinată cu proteste violente la Moscova, la care au participat zeci de mii de oameni, din cauza acuzațiilor de fraudă electorală. Deși înăbușite de poliție cu sute de arestări și urmăriri penale, spectacolul recurent de proteste care au avut loc pe parcursul a cinci luni în 2012 a demonstrat un nivel de nemulțumire nemaiîntâlnit de la prăbușirea Rusiei Sovietice. Cinci ani mai târziu, pe 6 mai 2017 , mii de activiști ai opoziției s-au întors în centrul Moscovei pentru un miting care a marcat aniversarea protestului antiguvernamental și pentru a arăta că opoziția față de regim nu s-a disipat în ciuda represiunii intensificate a Kremlinului împotriva disidenței , care amintește de Rusia stalinistă. Războiul a determinat acum Kremlinul să introducă o nouă escaladare a măsurilor represive în încercarea de a înăbuși ceea ce se așteaptă a fi o opoziție crescândă față de „operațiunea militară specială” a lui Putin, care a durat patru ani.

Februarie 2012. Ruși protestează în Piața Bolotnaia din Moscova împotriva fraudei electorale care l-a readus pe Vladimir Putin la președinție. Credit foto: Bogomolov.PL

Generațiile mai în vârstă de ruși, poate încă îndrăgostite de amintirea regimului stalinist, sunt adesea considerate de Occident ca fiind stoice, adaptându-se la realitățile dure ale vieții cu ajutorul propagandei de stat. Generațiile mai noi par, de asemenea, să considere stabilitatea și securitatea mai presus de libertatea politică, dar numai până la un anumit punct, așa cum s-a văzut în septembrie 2022, când Putin a anunțat ordinul de mobilizare parțială pentru a sprijini un război, unul care mergea neașteptat de prost pentru Rusia. Realitatea a ceea ce părea un conflict îndepărtat a izbucnit în atmosfera și a instigat o fugă masivă a sutelor de mii de ruși eligibili pentru recrutare în țările vecine, de teama recrutării forțate.

Majoritatea tinerilor ruși par detașați de afacerile politice , doar 30% votând la alegeri în ultimii doi ani. Pe o perioadă de 25 de ani, începând cu 1999, un sondaj anual realizat de Centrul Levada, o agenție rusă independentă de sondaje non-guvernamentală, a întrebat tinerii ruși dacă îi consideră pe ruși un popor important, cu o semnificație deosebită pentru istoria lumii. S- a observat un declin de la un vârf de 64% în 2017 la 52% în 2024, cel mai mic scor al sondajului de la înființarea sa. Cu trei ani înainte de război, un studiu al Centrului Levada din 2019 raporta deja că 53% dintre tinerii ruși doreau să emigreze, 42% dintre aceștia invocând situația politică, 40% o economie instabilă și 39% căutând un nivel de trai mai bun. Un studiu al Centrului Levada din 2021 a arătat că 48% dintre rușii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani considerau că națiunea este pe o cale greșită, iar 44% dintre cei cu vârste cuprinse între 25 și 39 de ani simțeau același lucru. Aprobarea poziției de lider a lui Putin în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani a scăzut de la 62% în 2020 la 51% în 2021, cu un an înainte de război. Izbucnirea războiului a dus la o campanie și mai mare de frică și represiune din partea Kremlinului, astfel încât răspunsul la sondaje a devenit mai suspect. Sub suprafață, însă, mașinăria de propagandă a Kremlinului nu reușește să obțină sprijin din partea tinerilor ruși pentru poziția izolaționistă radicală a lui Putin privind patriotismul, care nu se aliniază cu sentimentele lor.

Economia Rusiei                                                                                           
Economia de război a Rusiei a fost afectată semnificativ de o scădere cu 20% a veniturilor din petrol, cauzată de scăderea prețurilor globale, efectul cumulativ al sancțiunilor și campania ucraineană la scară largă de grevare a rafinăriilor de petrol, depozitelor, conductelor, porturilor maritimeși petrolierelor. Inflația se menține la 8%, atribuibilă cheltuielilor militare, menținând ratele dobânzilor băncii centrale ridicate și în prezent la 16,5%. Deficitul bugetar din 2025 a crescut de la 0,5% la 2,6%, în timp ce cheltuielile militare au ajuns la 142 de miliarde de dolari. Pentru a agrava lucrurile, Rusia este împiedicată să se împrumute pe piețele internaționale de obligațiuni și, în schimb, trebuie să obțină credite prin intermediul băncilor sale interne cu probleme de lichiditate. Activele lichide din Fondul Național de Avere (NWF) au scăzut la 35,7 miliarde de dolari după acoperirea deficitului bugetar prin vânzarea de aur și valută străină. Înainte de război, NWF era de peste cinci ori mai mare, la 185 de miliarde de dolari. Vânzarea de aur din rezervele sale a fost strategia Rusiei de a-și ajusta rapid deficitul bugetar și de a stabiliza rubla. Rezervele de aur au scăzut de la 405,7 tone la 173,1 tone, o scădere de 57% până în prezent. Accentul s-a mutat acum pe strângerea de fonduri prin impozitarea publică, crescând taxa pe valoarea adăugată (TVA) la 22% și vizând și mai mult întreprinderile prin reducerea pragului de colectare a TVA-ului pentru a contracara măsurile de evitare a taxelor. Nici întreprinderile mai mici nu mai sunt scutite de schema fiscală actuală. Măsura este probabil să crească inflația și să înrăutățească prețurile de consum, pe măsură ce presiunea de a menține controlul deficitului crește.

Artă de: Sugi Ando

Bunăstarea Rusiei                                                                                                
Alte preocupări interne au crescut. Deși s-ar putea crede că astfel de preocupări nu ar avea o greutate mare în contextul acestui război, un efect cumulativ al câtorva dintre acestea ar putea apărea suficient pentru a desface structura socială a Rusiei. O serie dintre acestea pot fi ușor identificate. Lipsa alimentelor nu a fost, în general, o preocupare în Rusia, deși mai mulți factori, mulți atribuibili războiului, au jucat un rol în transformarea insecurității alimentare într-o problemă. Printre aceștia se numără inflația persistent ridicată și creșterea costurilor de consum, lipsa forței de muncă agricole, perturbările lanțului de aprovizionare și volatilitatea pieței. Lipsa de adaptare la schimbările climatice, care a dus la eșecuri ale recoltelor, și lipsa pieselor de mașină necesare pentru reparații din cauza sancțiunilor, au contribuit și mai mult la problema cu care se confruntă acum milioane de ruși.

Înainte de război, între 2019 și 2021, 400.000 de ruși , în medie, erau considerați a fi afectați de insecuritate alimentară severă. Regiunile agricole fertile au înregistrat scăderi considerabile ale recoltelor de legume de atunci, de ordinul a 500.000 de tone metrice în Briansk, 120.000 în Nijni Novgorod și 100.000 în regiunea Moscovei. Într-o căutare prematură și pripită a autosuficienței, Kremlinul a luat o decizie nepotrivită în ianuarie 2024 de a adopta o politică izolaționistă economică care a restricționat importurile de semințe din națiuni „neprietenoase”. Un rezultat a fost o reducere a importurilor de cartofi de sămânță cu 93%, ceea ce a agravat o recoltă internă deja slabă, cauzată de condițiile meteorologice nefavorabile și de factorii legați de război, ducând la o scădere de 14% a producției. S-a solicitat ajutor din partea Egiptului, Pakistanului și Chinei, dar este puțin probabil ca situația să fie una temporară și nu este sigur cât timp va dura până când producția internă va reveni în condițiile actuale.

Asistența medicală cronic inadecvată a Rusiei a fost exacerbată de un război care a prioritizat cheltuielile militare în detrimentul finanțării bunăstării interne și poate fi un alt element care înclină balanța în detrimentul Kremlinului. Eforturile de a face față poverii crescute a asistenței medicale pentru veteranii de război care se întorc sunt insuficiente. Spitalele sunt suprasolicitate. Soldații cu dizabilități fizice care au nevoie de reparații vor necesita eforturi mari din partea unei comunități de asistență medicală care nu este pregătită să le răspundă nevoilor specifice. În 2023, numărul persoanelor care necesită scaune cu rotile și proteze crescuse deja cu 42% de la începutul războiului. De asemenea, soldații se întorc cu probleme de sănătate mintală, printre care tulburare de stres posttraumatic (PTSD), care poate persista timp de decenii. Există puțin sprijin pentru aceștia, având doar patru până la cinci psihologi la 100.000 de persoane disponibili pentru a gestiona această problemă critică. Numai această problemă cumulativă a asistenței medicale va avea cu siguranță un impact societal semnificativ.

Creșterile salariale pentru lucrătorii din domeniul sănătății au fost aprobate, dar au devenit în mare parte responsabilitatea bugetelor regionale și municipale , care au fost împovărate de povara oferirii de bonusuri candidaților la recrutarea militară pentru a face față pierderilor de personal de pe front. Unele regiuni au suspendat acum complet plățile din cauza deficitelor bugetare. Problemele de personal din domeniul sănătății și supraîncărcarea cu muncă au creat o scădere majoră a personalului, implicând aproape 30 de regiuni deja afectate de subdezvoltare socioeconomică proprie. Repartizarea a peste 2.500 de medici din 50 de regiuni în teritoriile ocupate din Ucraina nu a făcut decât să agraveze problema personalului din Rusia.

Creșteri semnificative ale incidenței bolilor transmisibile, cum ar fi rujeola, care a crescut de 128 de ori între 2022 și 2023, tusea convulsivă și gripa, au fost rezultatul penuriei de vaccinuri. De la începutul războiului, 2.200 de medicamente au fost retrase de pe piața rusă, dintre care 50% au fost importate. Până la începutul anului 2023, Ministerul Sănătății a avertizat cu privire la penuria a 158 de medicamente diferite, iar până la sfârșitul anului, lista crescuse cu 58.Mai multe regiuni, inclusiv Moscova și Sankt Petersburg, s-au confruntat cu o penurie de insulină, din care 75% a fost importată. Astfel de penurii sunt de o natură deosebit de acută din cauza letalității diabetului necontrolat.

Povara infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV) în Rusia, cea mai mare din Europa, este în creștere din cauza accesului limitat la tratament. Între 2017 și 2023, numărul persoanelor infectate a crescut cu 27%, ajungând la 1,2 milioane și, în ciuda acestui fapt, Ministerul Sănătății a ales să reducă cheltuielile cu medicamentele antivirale (ARV). Acest lucru ar duce la o scădere cu 33% a numărului de persoane tratate în 2023 față de 2022. Conform datelor de pe site-ul AIDS.CENTER, 51.984 de noi diagnostice de HIV, cu o prevalență estimată de 831,8 la 100.000 de persoane. O îngrijorare mai mare sunt indiciile că boala s-a extins în populația generală, mai degrabă decât să se limiteze la segmentele vulnerabile identificate ale populației. Atunci când se iau în considerare anumite grupe de vârstă și sex, ca în cazul bărbaților cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani, se va constata că 4% sunt infectați. În cel puțin 16 regiuni, s-a constatat că peste 1% din sarcini au avut loc la femei infectate cu HIV, un prag considerat indicativ al unei epidemii generalizate. Criza este alimentată de numărul tot mai mare de cazuri de HIV în armata rusă, astfel încât, în trimestrul al patrulea al anului 2023, incidența a crescut de 20 de ori față de perioada anterioară războiului. Revenirea acestor militari în societatea rusă, împreună cu neglijarea continuă a problemei tot mai mari de acasă, nu vor face decât să accelereze spirala.

Locul crimei în Rusia                                                                                
În Rusia s-a înregistrat o creștere semnificativă a criminalității violente, rata crimelor și tentativelor de omor crescând deja cu 4% în 2022, primul an al invaziei Rusiei în Ucraina. Aceasta a marcat prima escaladare în 20 de ani, după ce s-a raportat o scădere constantă a numărului de cazuri, care au atins un minim de 7.332 în 2021. O creștere de 5% a violenței domestice a fost raportată și în 2022. Soldații care au participat la lupte prezintă o prevalență a PTSD cuprinsă între 3% și 11%, iar printre cei răniți, tulburările mintale borderline pot fi întâlnite la cel puțin 30%. Dintre aceștia din urmă, PTSD poate apărea la 14-17%. Ministerul Apărării a estimat că aproximativ 20% dintre trupele care se întorc suferă de PTSD, ajungând până în prezent la peste 250.000 de veterani .

Problema a crescut de la aceste rapoarte inițiale, cu 142.500 de cazuri de infracțiuni violente în 2023, o creștere de 14% față de 2022. Violența domestică a cauzat moartea a 2.284 de femei în 2022 și 2023, 93% din cauza partenerilor lor. În 2024, raportul femeilor ucise în cazuri de violență domestică a crescut la 47% din totalul cazurilor de violență domestică din Rusia, cel mai mare raport de acest fel din ultimii 15 ani.

În prima jumătate a anului 2025, au fost înregistrate un total de 333.251 de „infracțiuni grave și deosebit de grave”, o creștere de 10,4% față de aceeași perioadă din 2024 și de 32,3% față de 2019. Anul 2024 a înregistrat în total 617.301 astfel de infracțiuni, cel mai mare număr din 2010. Regiunea cea mai afectată a fost Districtul Federal Central, principala regiune administrativă din Rusia, cu centrul în Moscova, înregistrând peste 79.000 de cazuri. Moscova și împrejurimile sale imediate au înregistrat aproape 43.500 de infracțiuni grave. Într-o aparentă încercare de a potoli panica, Ministerul de Interne a eliminat numărul victimelor crimelor din statisticile publice începând cu jumătatea anului 2025.

O altă problemă care a devenit deosebit de îngrijorătoare a fost întoarcerea foștilor condamnați care au fost eliberați din închisoare cu promisiunea grațierii după misiunea lor în Ucraina. Până în octombrie 2023, până la 54.000 de prizonieri fuseseră recrutați în grupul paramilitar Wagner, iar până în noiembrie 2024, această cifră a crescut la 180.000. Până atunci, câteva zeci de mii de oameni fuseseră eliberați din armată pentru a se întoarce în societatea rusă. Există un grad ridicat de recidivă în rândul infractorilor violenți, 64% dintre aceștia raportându-se în SUA ca fiind rearestate în termen de opt ani de la eliberarea din închisoare. Presupunând același lucru și în cazul celor din Rusia, un aflux semnificativ de infractori violenți își va găsi drumul înapoi pe străzile mai multor zone urbane pentru a fi recrutați atât de grupuri de crimă organizată noi, cât și de grupuri bine stabilite, care caută asasini plătiți, precum și dominația în domeniile lor regionale. Bande de astfel de foști condamnați care s-au înarmat cu arme contrabandate de pe front au apărut acum, împreună cu rețele de trafic de arme și fabrici subterane de arme, pentru a crea o lume interlopă mai letală decât orice s-a văzut până acum.

Epilog                                                                                                             
Ucraina a fost cu siguranță cea mai afectată de violența războiului, suferind o invazie a teritoriului său suveran; strămutarea masivă a populației sale; răpirea copiilor săi; distrugerea fără discernământ a infrastructurii sale civile; vizarea instituțiilor medicale, a unităților de învățământ și a clădirilor administrative; deposedarea terenurilor sale agricole; și jefuirea produselor sale agricole. Mai mult, Ucraina a pierdut multe dintre cele mai bune personalități ale sale în cauza libertății, lucru la care aspiră întreaga națiune. Este profund îndatorată acelor națiuni care i-au venit în ajutor și care continuă să-i onoreze dorința de autodeterminare și autosuficiență. Sufletul său este împletit cu limba și cultura pe care le-au făurit în ultimele secole ale istoriei sale. Acestea nu pot fi luate. Acele națiuni care ignoră această realitate fundamentală nu vor înțelege rezistența Ucrainei în fața obstacolelor care par să-i fie împotriva și, poate, ar trebui să li se amintească de propriile lor începuturi.

Cât despre cauza acestei suferințe, Rusia nu merită doar condamnarea pe care o va oferi istoria, ci și rușinea înfrângerii sale.

Drepturi de autor @Kost Elisevich, MD, PhD 2025. Toate drepturile rezervate. Orice reproducere ilegală a acestui conținut va duce la acțiuni legale imediate.